30/09/2026
Înțelepciunea in două cuvinte: „vom vedea”
Există o poveste veche din China.
E despre un fermier care avea doi cai. Într-o zi, unul dintre ei a fugit.
Vecinii au venit să-l consoleze: „Ce nenorocire, ai pierdut calul!” Iar fermierul a răspuns doar: „Vom vedea.”
După câteva zile, calul s-a întors. Nu singur, ci aducând cu el câțiva armăsari sălbatici.
Vecinii au venit să-i ureze noroc: „Ce minunat! Ți-a înzecit avuția!” Fermierul a răspuns, din nou: „Vom vedea.”
Apoi, fiul lui a încercat să călărească unul dintre armăsarii sălbatici și a fost lovit zdravăn. Și-a fracturat piciorul. Vecinii au venit din nou, cu inima strânsă: „Ce groaznic! Ce o să faci acum?” Și fermierul: „Vom vedea.”
Nu mult după aceea, armata a trecut prin sat, recrutând toți tinerii pentru război. Fiul fermierului, cu piciorul în ghips, a fost ocolit de acea soartă care a luat mulți alți bărbați departe de casă. Vecinii s-au întors: „Ce noroc ai avut!” Iar fermierul, calm ca de fiecare dată: „Vom vedea.”
Povestea aceasta nu învață că orice lucru rău devine bun în cele din urmă. Învață ceva mult mai profund : că noi nu cunoaștem Planul Divin . Pur și simplu nu avem perspectiva ca să tragem o concluzie finală despre nimic.
Când a fugit calul, noi etichetăm momentul drept „pagubă”. Dar paguba de azi poate fi poarta de mâine. Când apare armăsarul sălbatic, etichetăm drept „noroc”. Dar norocul de azi poate conține încercarea de mâine. Și încercarea de azi poate fi protecția pe care nu o vedem încă.
Nu există eveniment care să poarte în sine eticheta finală. Există doar o co-creare în desfășurare, și noi, stând într-un punct, judecând totul dintr-un singur unghi, de parcă am fi văzut întregul film când de fapt privim doar un cadru.
Poate că ai observat: cea mai mare suferință nu vine din evenimente în sine, ci din rezistența pe care o punem în fața lor. Evenimentul este neutru. Noi ii dăm o semnificație și o etichetă.
Din povestea aceea pe care o construim imediat după eveniment: „nu merit asta”, „asta era tot ce-mi trebuia”, „viața e nedreaptă”, noi ne decidem emoțiile.
Fermierul știe că atunci când spui „este bine” sau „este rău”, tu proclami finalul unei povești care abia a început.
Liniștea lui nu e resemnare. E o participare activă la mister. E acceptarea de a fi în flux, de a avea direcții și aspirații, dar fără a te agăța de rezultate cu o mâna înfiptă în ele, de parcă ai ține de cealaltă parte o frânghie care te trage într-un curent.
A fi în flow, in flux, nu înseamnă a nu avea planuri. Înseamnă a nu face din planul tău un zid, o rigiditate. A construi cu cărămizi, dar a accepta că uneori clădirea ia o altă formă decât ai desenat-o și că forma aceea, dacă o lași, s-ar putea să fie mai adevărată și mai potrivită pentru tine decât ceea ce-ai imaginat.
Pe parcursul unei zile, de câte ori spunem „e groaznic” sau „e perfect” înainte ca povestea să se fi terminat? Câte concluzii tragem dintr-un singur cadru?
Poate că cel mai sănătos lucru pe care ni-l putem lua cu noi, în fiecare zi, sunt acele două cuvinte blânde, pline de înțelepciune și de spațiu: „vom vedea.”
Nu ca o amânare. Ci ca o invitație. La răbdare. La încredere. La viață așa cm este ea in PLANUL DIVIN. O co-creare în desfășurare, pe care n-o controlăm, dar cu care putem dansa.
Și poate că aici stă adevărata libertate: nu în a ști ce urmează, ci în a fi liniștit chiar și atunci când nu știm.
Cred și mă încred in PLANUL DIVIN!
Mii de binecuvântări divine infinite tuturor și fie ca Lumina Divină să vă însoțească mereu pași!
Cu recunoștință și lumină
Ana Maria Berbece
Sciamană & Operatrice Olistica ASPIN
HĂRȚI ENERGETICE VIBRAȚIONALE
📞 WhatsApp +393664000359
Mesaj privat pentru sesiuni de CURĂȚARE ENERGETICĂ și GHIDARE.
