14/10/2026
A treia zi a provocării Afacerea Mea Creativă
O ZI DIN VIAȚA MEA
Ca la orice altă mamă, trezitul cu alarmă, făcutul micului dejun și a prânzului pus la pachet, trasul copilului jos din pat, drumul spre școală cu povești, nu lipsesc nici la mine. Pupici și îmbrățișări la despărțire. “Te iubesc! Distracție frumoasă!”.
Apoi ziua este a mea, până cel puțin după masă.
Un pahar mare de apă cu lămâie, sorțul și mă așez la masa de lucru. Nu lipsește niciodată muzica sau un podcast despre nutriție, remedii naturale sau dezvoltare personală.
Cu lucrul la bijuterii încerc să mă organizez să fac cam același lucru într-o zi, am observat că sunt mai eficientă. Așa că am zi în care numai traforez cu fierăstrăul, zi de șlefuit, zi de sudat, zi de finisat, zi de fotografiat (neapărat zi cu soare). Bineînțeles că nu iese tot timpul așa, pentru că îmi mai vin alte idei pe care nu doresc să le pierd, așa că las podoaba din mână și încep altceva.
Dincolo de toată rutina și responsabilitățile de zi cu zi ca mamă, iubită, bijutier care face totul în atelier, am niște observații (și ca o paralelă la lucrul în magazin naturist, la tejghea, cu oameni, cu deschis magazin dimineața, închis magazin seara):
Îmi place că pot să îmi fac programul cm doresc.
Dacă credeam că turele la magazin sunt lungi, acum uit de mine la birou și mă ridic când nu mai este destulă lumină sau când am amorțit. Weekendul e iarăși de creație, dacă nu avem alt program.
Îmi place tare mult ce fac! Mă trezesc cu chef de lucru, sunt entuziasmată pentru noua zi și curioasă de ce o să mai iasă din mâinile mele.
Sunt mai creativă ca niciodată (nu mă consideram creativă deloc).
Fiica mea se implică cu idei, cu fotografiat, învârte sârma de cupru cu mare măiestrie, mă însoțește la târguri și îi place mult să vorbească cu oamenii.
Am nevoie să lucrez/creez încă și mai mult, ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să mă pot susține financiar.
Nu e meșteșug ușor cel de bijutier. E migălos, pui de multe ori mâna pe o piesă, te înțepi, te lovești cu ciocanul, te arzi cu torța sau cu o piesă care ai uitat că e fierbinte, te tai cu fierăstrăul sau într-o margine tăioasă, caști ochii la toate detaliile. Dar ce mare bucurie când o clientă se apropie de masa mea, întinde degetul și zice “cerceii ăștia îi doresc”. “Doriți să probați?”. “Nu e nevoie, știu că sunt ai mei”.
Atașez poze cu etapele de producție a 2 perechi de cercei și un inel de cupru, de la bijuteria finită la foaia de tablă, invers cronologic.
PS Alexandra, nu uita: pilates și exerciții pentru spate și brațe în fiecare zi!
Afacerea Mea Creativă
