Sunt o boare de vânt, sunt o mângâiere de cuvânt, sunt o umbră sub un cer senin, sunt un tril într-o pădure de fagi, sunt un ghimpe în călcâi, sunt un clinchet de zurgălăi, sunt o dimineaţă ceţoasă de toamnă, sunt o femeie cu vise şi emoţii.Consider că numele meu de botez îmi este predestinat intrucât etimologia prenumelui Didina este de origine franceză şi înseamnă "dorit, iubit" Cu adevărat mă simt iubită de foarte multă lume, iar acest lucru mi-a fost mărturisit de multe ori, dar aici am să exemplific doar cu un frumos citat trimis de cineva de aici din Orasul Facebourg în felicitarea pentru ziua mea de naştere, "Semeni bucurie pe unde calci si noi te iubim !"
Am răsărit pe prispa vieţii în zori de zi, când soarele îşi scărpina încă somnoros genele, stropind cu lumina lui Lunca Siretului, în ajun de Sânt’Ilie care-şi pregătea telegarii să aducă câmpului binecuvântată ploaie. De atunci fur în fiecare zi miracolul de „lumină” şi-mi tocmesc straie de suflet. Poate de aceea iubesc cu patimă florile, fâneţele şi pădurile, şi cred că nimic nu este mai frumos în lume decât să stai într-o grădină înmiresmată în care să te sărute razele soarelui, să te dezmierde boarea zărilor, să te mângâie parfumul florilor, să te alinte zumzetul gâzelor. Urmând „calea soarelui” am ajuns să cunosc tainiţa drumului către comorile de frumuseţe ale vieţii. Nu am ţinut secret acest tărâm, ci am prins pe mulţi straşnic de mână să nu-i rătăcesc purtându-i pe poteca opintită a cunoaşterii de sine, potolindu-le arşiţele din cofele sufletului meu plin de iubire. Acum, când sinceritatea ochilor tăi vor pogorî pe aceste rânduri, doar Tu Prietene, care citeşti cu dragoste rândurile acestea, opreşte-te o clipă şi primeşte îmbrăţişarea gândului meu, cu recunoştinţă.
